Beţia: Motiv de moralitate

Aş vrea să nu existe iubiri, ci aventuri de-o noapte. Vă gandiţi la mine ca la un uşuratic, profitor. Nu, mis amigos, nu. Total eronat, deoarece din toată treaba asta nimeni nu ar avea de suferit. Cum ar zice americanul: “one night stand”. Sună penibil, dar nu e. Toţi am fi fericiţi şi satisfăcuţi. Cine are nevoie de iubire..când însuşi cuvântul iubire a devenit ceva banal? …ca şi cum iubirea nu e un sentiment profund. Mai nou se pronunţă în loc de bună ziua.

Atunci să existe discuţii interminabile la beţie despre soarta omenirii, despre stupiditatea unora, despre neînţelegerea absolutului, dar gândul suprem tot la sex să ducă, tot la doi poli diferiţi care erup în momentul atingerii. Şi care a 2-a zi uită ce au făcut. Let’s fuck our brains out!

Voi nu vă doriţi să fiţi la fel de paşnici precum un om beat. Sa inspiraţi nirvana prin fiecare por. Să dăinuţi prin corectitudine şi iubire, toate astea-s posibile dacă eşti Buddha sau dacă eşti beat.

Lumea se învarte în cercuri atat de rapid, încât rollercoasterul îi fix pix. Nimeni nu mai are răbdare să facă ceva, să asculte, să iubească. Tot ce facem este complet rapid şi inexact precum sosirea trenurilor în gara de nord. Stai, te uiţi, mergi mai departe..În cel mai bun caz faci un schimb de salivă. Ocupi o masă, la care se cere un pahar de vorbă..şi din nou mergi mai departe. Cred că în acest lucru constă şi viaţa. Un drum lung, interminabil..un drum în care te opreşti din când în când să schimbi nişte vorbe, haine, sentimente, însă eşti în continuă deplasare. Viaţa-i lungă şi plictisitoare, dacă nu gaseşti ceva care să-ţi placă.

Aşadar petreceri non-stop. Alcoolul să curgă. Poliţia să facă [...] Iar noi să ne ducem dracului.